Oamenii sunt de
acord cu multe aspecte ale credinței. De exemplu, acceptă relativ ușor că
există Dumnezeu și că toți depindem de El cu toate ale noastre, acceptă că este
bine să te rogi, sau să împlinești poruncile Lui, iertarea, facerea de bine și
celelalte, acceptă că există Rai și Iad... Când, însă, sunt chemați la
Biserică, au o problemă: ”De ce să mergem la biserică?” Adică, de ce să nu mă
rog eu acasă, de ce să nu urmăresc slujba la televizor sau radio, de ce să mă
înghesuiesc în fum de tămâie și miros de lumânări, să stau în picioare, și asta
în fiecare Duminică?
Pentru că acolo
este Viața! Hristos este Viața, iar noi vrem să fim vii.
Multe argumente
sunt pentru mersul la biserică. În primul rând, nicăieri nu este rugăciunea
puternică și primită ca în biserică, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne
spune că ”unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în
mijlocul lor” (Mt. 18, 20). Acasă nu este sigur că Hristos stă de față la
rugăciunea noastră – la biserică este sigur lucrul acesta. Prin prezența la
biserică, la slujbă, împlinim dorința lui Iisus, Care S-a rugat Tatălui ca toți
să fim una (conf. Ioan 17, 21), împlinim cuvântul Lui, adică arătăm că suntem
ai Lui, suntem creștini.
Dacă spunem că
Îl iubim pe Dumnezeu, trebuie să Îl căutăm și să Îl vizităm acasă la El, adică
la biserică. De aceea i se spune ”casa Domnului”. Dacă suntem adevărați ostași
ai lui Dumnezeu, așa cum am fost numiți la botezul nostru, trebuie să fim
prezenți când Comandantul acestei oștiri vine către noi, în Sfânta Liturghie. Duminica
nu este nimic mai important ca a veni la biserică și a sta, sufletește, la
picioarele lui Dumnezeu, în slujbă. Iar dezordinea, înghesuiala și statul în
picioare, pe care le suportăm cu răbdare, sunt jertfa noastră pentru Dumnezeu.
La biserică nu
mergem ca să fim văzuți, sau ca să îi vedem pe alții, cum sunt îmbrăcați și cum
se poartă. La biserică nu mergem ca să îi îmbogățim pe preoți și nici ca să ne
rugăm să ne îmbogățim noi înșine. La biserică mergem ca să trăim cu Dumnezeu
măcar două-trei ceasuri. Din aceste ore petrecute aici luăm putere ca să o mai
ducem o săptămână în lume, cu toată nebunia lumii, până Duminica viitoare când
vom scăpa din nou la Dumnezeu, în biserică.
Dincolo de
toate, rămâne adevărul că, pe calea spre mântuire, trebuie să primim harul
Duhului Sfânt, care ne face vii în Hristos. Iar acest lucru se realizează în
biserică, la sfintele slujbe. Hristos, Viața lumii, ”este aici și te cheamă”
(Ioan 11, 28).
