De ce mergem la biserică

Oamenii sunt de acord cu multe aspecte ale credinței. De exemplu, acceptă relativ ușor că există Dumnezeu și că toți depindem de El cu toate ale noastre, acceptă că este bine să te rogi, sau să împlinești poruncile Lui, iertarea, facerea de bine și celelalte, acceptă că există Rai și Iad... Când, însă, sunt chemați la Biserică, au o problemă: ”De ce să mergem la biserică?” Adică, de ce să nu mă rog eu acasă, de ce să nu urmăresc slujba la televizor sau radio, de ce să mă înghesuiesc în fum de tămâie și miros de lumânări, să stau în picioare, și asta în fiecare Duminică?

Pentru că acolo este Viața! Hristos este Viața, iar noi vrem să fim vii.

Multe argumente sunt pentru mersul la biserică. În primul rând, nicăieri nu este rugăciunea puternică și primită ca în biserică, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că ”unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Mt. 18, 20). Acasă nu este sigur că Hristos stă de față la rugăciunea noastră – la biserică este sigur lucrul acesta. Prin prezența la biserică, la slujbă, împlinim dorința lui Iisus, Care S-a rugat Tatălui ca toți să fim una (conf. Ioan 17, 21), împlinim cuvântul Lui, adică arătăm că suntem ai Lui, suntem creștini.

Dacă spunem că Îl iubim pe Dumnezeu, trebuie să Îl căutăm și să Îl vizităm acasă la El, adică la biserică. De aceea i se spune ”casa Domnului”. Dacă suntem adevărați ostași ai lui Dumnezeu, așa cum am fost numiți la botezul nostru, trebuie să fim prezenți când Comandantul acestei oștiri vine către noi, în Sfânta Liturghie. Duminica nu este nimic mai important ca a veni la biserică și a sta, sufletește, la picioarele lui Dumnezeu, în slujbă. Iar dezordinea, înghesuiala și statul în picioare, pe care le suportăm cu răbdare, sunt jertfa noastră pentru Dumnezeu.

La biserică nu mergem ca să fim văzuți, sau ca să îi vedem pe alții, cum sunt îmbrăcați și cum se poartă. La biserică nu mergem ca să îi îmbogățim pe preoți și nici ca să ne rugăm să ne îmbogățim noi înșine. La biserică mergem ca să trăim cu Dumnezeu măcar două-trei ceasuri. Din aceste ore petrecute aici luăm putere ca să o mai ducem o săptămână în lume, cu toată nebunia lumii, până Duminica viitoare când vom scăpa din nou la Dumnezeu, în biserică.

Dincolo de toate, rămâne adevărul că, pe calea spre mântuire, trebuie să primim harul Duhului Sfânt, care ne face vii în Hristos. Iar acest lucru se realizează în biserică, la sfintele slujbe. Hristos, Viața lumii, ”este aici și te cheamă” (Ioan 11, 28).